Numai la mine pe scara se fumeaza?

Stand la ultimul etaj al blocului, iar scara neavand aerisire pe utimul nivel, fumul de tigara intra in casa mea.  Totul a inceput in iarna, inainte de Craciun cand tonul l-a dat Jegul ce sta in apartamenul de sub al meu. Spun jeg pentru ca nu e singurul lucru jegos pe care il face.

Stau in acest bloc de mai bine de 10 ani si totul a fost bine cu exceptia unor momente cand Jegul se imbata. Din fericire pentru mine nu prea e acasa asa ca momentele erau mai putine. Dar, la fel ca in cazul fumatului, cand se imbata Jegul, il urmau si ceilalti cretini de pe scara si scandalul era inevitabil. Urlete, usi trantite, zgomote ciudate, certuri nu nevestele, plansete de copii. Si asta dura toata noaptea. N-am avut o discutie cu ei pe tema asta pentru ca nu-i place sa am de-a face cu tampiti, i-am lasat de fiecare data sa-si faca show-ul, singurul lucru pe care l-am facut era sa dau muzica suficient de tare pentru a acoperi macar marea parte a zgomotului.

Si a venit Craciunul. Pentru ca era frig afara, Jegul s-a hotarat sa fumeze pe scara. Impreuna cu un alt vecin, oaia ce-l urmeaza pe Jeg in orice prostie. Daca Jegul ar bea benzina, Oaia l-ar urma salivand. Cei doi au fumat in acea seara atata de multe tigari ca, atunci cand am iesit pe scara, fumul era atat de gros ca am crezut ca s-a pornit un incendiu. Si era fum de tigara de contrabanda, din cele ieftine. Eu simtisem fumul cand eram inauntru pentru ca intra pe langa usa, dar avand geamul deschis am crezut ca venea de afara, asa ca am inchis geamul, nestiind ce se intampla.

Crezand ca a fost o situatie unica, Jegul nefiind un fumator din cate stiam eu atunci, n-am dat mare importanta evenimentului. In zilele urmatoare, in fiecare zi, de pe la amiaza incolo se fuma constant pe scara. Asa am descoperit ca am pe scara in jur de 10 fumatori, din 16 apartamente, din care 4 sunt nelocuite.

Pana in acest moment, de mai mult de vreo 15 ani n-am avut aceasta problema. Se mai fuma pe scara dar in cantitati nesesizabile in interiorul apartmentului meu. Asta insemna, daca fiecare  din cei aprox. 10 fuma o tigara pe zi, chiar si in acelsi timp, n-ar fi fost nicio problema. In acel moment s-a dat tonul si am ajuns la situatia in care, dupa ce le-am cerut sa nu mai fumeze, chiar sa pun semne cu fumatul interzis.

Am crezut ca situatia se va remedia cand temperaurile vor creste. Din pacate pentru ei, zilele astea am simtit fum de tigara desi afara erau mai mult de 8 grade Celius. Spun din pacate pentru ei pentru ca din acest moment o sa iau atitudine.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa folosesc bombe mirositoare cu sulf, de acelea ce se gasesc la magazinele de petreceri si farse. In acest moment pe scara miroase a oua stricate si nu se poate sta mai mult de un minut fara sa vomiti. Miroul o sa le intre si-n case, la fel cum fumul lor mi intra mie. Eu mi-am luat o masura impotrva mirolui si sper sa nu am probleme.

De ce am luat aceasta decizie? Simplu, urasc fumul de tigrara, imi face rau la stomac, ma simt oribil ca trebuie sa inghit fumul lor jegos si ieftin. Le-am atras atentia de cateva ori si au zambit increzuti. Am crezut ca o se opreasca primavara dar si-au facut un obicei de care trebuie dezvatati. Urmeaza o ofensiva, acum de Pasti, in care n-o sa aiba acesti indivizi liniste si n-o sa se poata bucura de sarbatori. Asa cum nici eu nu m-am bucurat in iarna asta de macar o zi fara jegul lor in casa mea.

Intrebarea mea e, daca ei ies pe scara sa fumeze ca sa nu iasa afara sau sa fumeze in propriile apartamente, iar eu le-am spus ca fumul imi intra mie in casa, persista si imi imbacsete hainele si canapeaua, fumatul fiind interzis in spatii inchise, ce fel de oameni sun astia?

Reclame

Ce înseamnă să fii ortodox

Pornind de la o discuție avută cu ceva timp în urmă despre faptul că religia ortodoxă a tras în jos poporul român și l-au izolat de Occident, am tras câteva concluzii ce nu sunt pozitive la adresa ortodoxiei.

Pe lângă corupția ce domnește peste tot in tara noastră, inclusiv în religia „națională”, ortodoxia are câteva elemente care ne-a umbrit ca popor.

În primul rând religia ne-a izolat de restul lumii dezvoltate. Trebuie să recunoaștem, cel puțin din punct de vedere cultural am fost un popor marginalizat din cauza influenței ortodoxiei. Problema acestei religii fiind pe de o parte diferențele cu celelalte religii creștine dar și relația cu celelalte popoare de „dreaptă credință”. Principala problemă în a fi ortodox e aceasta, izolația de celelalte popoare. Dacă în cazul catolicismului, acesta este la fel peste tot și guvernat dintr-o singur loc, ortodoxia e împărțită în tot atâtea direcții câte popoare au adoptat-o credință majoritară. Diferențele dintre popoarele ortodoxe sunt la fel de mari în realitate că cele dintre ortodoxie și celelalte credințe, dovada fiind și apelativele similare „biserică soră” ale conducătorilor când de întâlnesc intre ei.

Dar problema care mă apasă cel mai mult e paradoxul ortodox. Eu m-am născut intr-o familie ortodoxă și am crescut alaturi de ortodocși, mai mult, am fost obligat fiind minor să merg la biserică, deși nu am rezonat cu „dreaptă credință” niciodată. N-am înțeles permisivitatea ortodoxă, fiind o religie care de numește dreaptă credință dar majoritatea credincioșilor sunt alcoolici, corupți și perverși. Nu vorbesc de cei care nu practica religia ci de cei care merg la biserică în fiecare duminică. Ce mă surprinde e părerea neoficială a celor implicați direct in fenomen. Suduitul sau injuraturile și blestemele sunt permise și de află pe limba tuturor, perversitatea e la toate colțurile bisericii, blestemele sunt mai comune ca rugaciunile iar biserica nu face nimic să schimbe asta.

Imposibilitatea BOR de a influența în bine gândirea și faptele credincioșilor mă face să cred că problema poporului român e inutilitatea religiei majorității.

O alta problemă a BOR e strictețea pe de o parte în domeniul financiar și permisivitatea în domeniul spiritual. Drept urmare, ironia e că ortodoxia stă foarte bine din punct de vedere material și foarte prost spiritual. Dacă unii preoți sunt dați afară pentru că nu-si fac targetul, niciun credincios nu e expulzat din cauza ororilor comise.

Dar nu numai conducerea bisericii e de vina pentru situația creată. Practicanții ortodocși sunt, în general mai păcătoși de cei care de rup de biserică. Un exemplu în acest sens e o colega, membra în Oastea Domnului, o parte mai religioasă a ortodoxiei, care la un moment dat spune în birou că e OK sa înjurăm, că doar suntem intre noi, ortodocșii.

Asta înseamnă să fii ortodox?

Tara decreteilor

Sunt 27 de ani de la revoluție și din păcate încă suntem conduși si influențați de generația decreteilor, acea generație sinonimă cu sindromul Stockholm.

Dacă în anii ce au precedat revoluția, populația abia scăpată de sub jugul comunist a ales în majoritate să fie condusă de socialiști pentru ca așa au fost crescuți, asta a fost educația lor, asta li s-au întipărit în subconștient.

Problema e destul de complicată pentru că urmașii comunismului din România (din păcate nu numai psd e în cauză ci și multe alte grupuri și oameni politici care n-au depășit faza) promovează în sistemul social toate șmecheriile din comunism care au fost păstrate în dauna lucrurilor bune create de sistemul ceaușist.  A doua problemă e influenta avută de decreteilor asupra copiilor revoluției prin educația care timp de mai mult de 10 ani a fost 100% a fost făcută după sistemul de înainte de 89. Cei care am trăit această perioadă am văzut diferența între ceea ce trebuia să fie și ceea ce trăiam noi zi de zi.

Sociologic, această problemă e renumita perioadă de tranziție, din păcate noi încă trăim în această zonă crepusculară.

Tot ce putem face e să rezistăm si să continuăm lupta împotriva gândirii decreteasca si să credem că în aceste momente acest sistem care ne-a furat țara își trăiește ultimul cântec de lebădă.

 

 

 

Oamenii nu ascultă de rațiune ci de credință și sentimente

Când am învățat la cursul de oratorie si retorica din facultate capitolul cu numele „apelează la credința și sentimentele oamenilor pentru a câștiga un argument”. eram prea tânăr și prea necopt să inteleg câtă dreptate se află în această afirmație.

Chiar dacă zilele astea oamenii cred că ies în stradă pentru o idee, protestatarii ies pentru ca au un sentiment de ură pentru politicieni, ură ilustrată foarte bine de hastagul #neamsaturat

Sentimentele și credința au mișcat oamenii de mii de ani atât în alegeri electorale cât și în revoluții dar din acest jug au ieșit și tras foloase tot cei care au calculat si au ascultat vocea lor rațională, profitând de pe urma schimbării. Dacă te miri că bildernbegu iese tot timpul nesifonat din situații de criză înseamnă că tu tot timpul ai ascultat doar de sentimente și credință și după o schimbare dorită și susținută de tine n-ai castigat nimic. O să te simți bine o perioadă după care lucrurile se așază si lucrurile revin exact de unde ai plecat, dovada fiind dragnea, trump sau brexitul.

Perseverenta si crwdinta in sine

Nu exista nimic care sa poata rezista fortei perseverentei si credintei in reusita. Drumul din fata noastra nu e usor, insa toate momentele grele pot fi depasite daca te gandesti ca se poate si daca te concentrezi asupra modului de a face acest lucru. Dar daca te gandesti ca obstacolele sunt insurmontabile, bineinteles ca nu vei incerca si, chiar daca o vei face, va fi fara prea multa tragere de inima. Astfel, ai o atitudine care nu numai ca nu te ajuta cu nimic, dar in timp te slabeste in interior. Multi oameni nu vor incepe un plan daca nu se simt siguri ca vor avea succes cu el. Ce greseala! Aceasta atitudine ar putea fi justificata daca am fi siguri de ce putem si ce nu putem facem. Dar cine stie? Ar putea exista o piedica sau o situatie riscanta, dar constatam ca nu a aparut; altadata credem ca drumul ne este netezit si ne confruntam cu un mare obstacol. Problema cu majoritatea oamenilor este ca imediat ce-si vad drumul blocat isi pierd curajul. Uita ca de obicei exista o cale si o solutie pe langa acea dificultate. Depinde de tine s-o gasesti.

2 resurse absolut necesare pentru succes

Sunt 2 resurse absolut necesare pentru succes – energia si vointa de a reusi. Nimic nu poate inlocui nici una dintre acestea. Poate multi dintre noi nu vom avea un drum usor de urmat. Loviturile puternice ale vietii ne dezvolta curajul si rezistenta morala. Persoanele care traiesc intr-un mod indolent si neglijent nu pun lucrurile cap la cap şi din aceasta cauza nu stiu de unde sa o apuce pentru a se transforma. Nu au infruntat niciodata situatiile si de aceea nu stiu cum sa le faca fata. Trebuie sa ne construim conditii favorabile si nu sa asteptam sa se formeze singure. Astazi, nu omul care spune „nu se poate”, ci omul care merge inainte in ciuda sfaturilor contrare si demonstreaza ca „se poate” e cel care „ajunge undeva”. „Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista” e un proverb adevarat. Urcam drumul spre succes depasind obstacole. Obstacolele nu sunt decat impulsurile menite sa-l faca pe un om adevarat sa caute si sa gaseasca mijloacele de atingere a scopului sau. Acest om va spune: „Pot si voi face”. O astfel de atitudine ajuta sa te autodepasesti. Cand vede infirmi, surzi si muti, orbi si pe cei cu alte handicapuri realizand ceva in lume, omul sanatos si capabil din punct de vedere fizic ar trebui sa fie deschis şi să aprecieze reusita lor, pentru a invata chiar si de la acestia lectia ”suscesului”.