Ontologia lui Jhon Locke

Jhon Locke in conceptia sa ontologica generala este deist.

Panteismul = Dumnezeu este peste tot

Deismul = Dumnezeu a creat lumea dupa care nu mai intervine

Locke sustine ca Dumnezeu a creat 2 susbstante materia si spiritul ca temei al lumii. Materia reprezinta fenomenele fizice  iar spiritul fenomenele sufletesti. Ideea de corp implica o substanta solida si intinsa care poate comunica prin impuls iar ideea de suflet privit ca suflet imaterial este aceea a unei susbtante care gandeste si are puterea si are puterea de a pune corpurile in miscare prin vointa sau gand.

Locke ajunge la concluzia dependentei sufletului de corp, el depinde de lumea exterioara.  El sustine in opozitie cu Descartes ca gandirea nu este esenta sufletului ci unele din procesele sale. Distincte, cele doua susbstante (materia si spiritul) formeaza o unitate. Indiferent de particularitatile sale substanta este esenta presupusa a calitatilor fenomenale. Prin calitate Locke intelege o proprietate a unui lucru si totodata puterea acestuia de a produce  in mintea noastra o idee. Locke imparte calitatile in primare si secundare.

Cele primare sunt cu totul insepoarabile de corp, sunt sesizabile prin simturi si sunt presupuse de mintea noastra ca existente in orice particula de materie. Soliditatea, intinderea, forma, miscarea, repaosul si numarul. In schimb, calitatile secundare depind de combinatile calitatilor primare „de marimea, forma si miscarea partilor”. Asa sunt culorile, gusturie, mirosurile, sunetele, caldul si recele etc.

Calitatile primare reprezentari fizice si pozitive. Ele exista real in corpuri. Corpurile au si calitati secundare generate de senzatii. Definind calitatile primare ca insusiri ce apartin intotdeauna lucrurilor Locke le instituie in proprietati definitorii esentiale pentru lucruri apoi le diferentiaza in perceptibile care au o esenta fenomenalizata si imperceptibile care au o esenta interioara, ascunsa. In acelasi timp Locke afirma caracterul universal al conexiunii spunand ca toate lucrurile sunt susceptibile de relatii aflate insa intr-o mare varietate. Cele mai importante conexiuni se stabilesc in procesul miscarii sub forma conexiunilor cauzale, spatiale si temporale. Nu exista niciun efect fara cauza iar cauzalitatea actioneaza atat intre lucruri cat si in interiorul acestora. Locke reduce insa relatile cauzale la cele mecanice exterioare fapt care provine din viziunea sa matematizanta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s